Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru purificat

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.
PURIFICÁT1 s. n. Faptul de a (se) purifica. – V. purifica.
PURIFICÁT2, -Ă, purificați, -te, adj. Care a fost supus purificării. – V. purifica.
PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.
PURIFICÁT1 s. n. Faptul de a (se) purifica. – V. purifica.
PURIFICÁT2, -Ă, purificați, -te, adj. Care a fost supus purificării. – V. purifica.
PURIFICÁ, purifíc, vb. I. Tranz. A face să fie pur, îndepărtînd corpurile sau substanțele străine; a curăța. (Refl.) Vaporii sînt din nou alungați în alte cazane, se condensează, se aleg, se amestecă și se purifică. C. PETRESCU, A. 465. ◊ Fig. Se întorcea cu plămînii purificați de balsamul rășinei. C. PETRESCU, Î. II 242. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite cuvinte și expresii considerate, din anumite motive, ca necorespunzătoare aspectului pe care cineva vrea. să-l impună unei limbi. Acest curent [latinist], tot purificînd limba, tindea la desființarea ei. IBRĂILEANU, SP. CR. 88. ◊ Refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. Apostol Bologa trecu înainte... cu sufletul plin de încredere, împăcat și mulțumit, parcă s-ar fi purificat într-o baie de virtute. REBREANU, P. S. 89.
purificá (a ~) vb., ind. prez. 3 purífică
purificát s. n.
purificá vb., ind. prez. 1 sg. purífic, 3 sg. și pl. purífică
purificát s. n.
PURIFICÁ vb. 1. v. epura. 2. v. limpezi. 3. (TEHN.) a curăța, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. v. împrospăta. 5. v. mântui.
PURIFICÁT adj. 1. v. epurat. 2. curățit, (înv.) lămurit. (Metal ~.) 3. v. împrospătat. 4. v. curat.
A purifica ≠ a polua, a vicia
PURIFICÁ vb. I. tr. A face pur; a curăța. ♦ A elimina dintr-o limbă diferite elemente socotite străine. ♦ refl. A deveni mai pur din punct de vedere moral. [P.i. purífic. / < lat., it. purificare, cf. fr. purifier].
PURIFICÁ vb. I. tr. a îndepărta elemente străine, a face pur; a curăța. ◊ (tehn.) a epura. II. refl. a deveni pur, nevinovat, fără pată. (< fr. purifier, lat. purificare)
A PURIFICÁ purífic tranz. 1) (substanțe, materiale, medii etc.) A face să fie pur; a curăța de impurități. 2) A elibera de tot ce este inutil sau dăunător. 3) A face să se purifice. /<fr. purifier, lat. purificare
A SE PURIFICÁ mă purífic intranz. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește. /<fr. purifier, lat. purificare
purificà v. a (se) face pur: a purifica aerul; fig. a purifica moravurile.
*purífic, a v. tr. (lat. puri-fico, -ficáre, d. purus, pur, și facere, a face. V. edi- și modi-fic). Curăț, fac pur: a purifica apa, aeru, (fig.) societatea de rele obiceĭurĭ.
PURIFICA vb. 1. (TEHN.) a epura. (A ~ apa.) 2. a (se) limpezi. (Lichidul s-a ~.) 3. (TEHN.) a curăța, (înv.) a lămuri. (A ~ un metal.) 4. a împrospăta, a primeni, a ventila. (A ~ aerul dintr-o încăpere.) 5. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)
PURIFICAT adj. 1. (TEHN.) epurat. (Apă ~.) 2. (TEHN.) curățit, (înv.) lămurit. (Metal ~.) 3. împrospătat, primenit. (Aer ~.) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, salubru, sănătos, tare. (Atmosferă ~.)

Purificat dex online | sinonim

Purificat definitie

Intrare: purifica
purifica verb grupa I conjugarea I
Intrare: purificat (adj.)
purificat 1 adj. adjectiv
Intrare: purificat (s.n.)
purificat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular