PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare.

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. A-și curăța tubul digestiv cu ajutorul unui purgativ sau laxativ; fig. a se curăța; a elimina.

!purgá (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se purgheáză

purgá vb., ind. prez. 1 sg. purghéz, 3 sg. și pl. purgheáză

PURGÁ vb. I. tr., refl. A(-și) curăța stomacul, intestinele cu un purgativ sau cu un laxativ. ♦ tr. (Fig.) A curăța, a elimina, a epura. [< lat. purgare, cf. fr. purger].

PURGÁ vb. I. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ. II. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura. (< fr. purger, lat. purgare)

purgà v. a deșerta pântecele cu ajutorul medicamentelor.

*purg și purghéz, a -gá v. tr. (lat. purgare, din *purĭgare, d. purus, pur, și ágere, a face. Cp. cu cîșt-ig, náv-ig, fum-eg). Med. Curăț stomahu și intestinele pin ajutoru unuĭ purgativ. V. depurez.