Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru pulpar

PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.
PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.
PULPÁR, pulpare, s. n. (Regional) Ciorap sau postav care acoperă pulpa piciorului; (rar) apărătoare de metal sau de zale, purtată odinioară de războinici pe pulpe. Voi căpitani și ceilalți ahei cu frumoase pulpare, Dare-ar puternicii zei, care șed pe-a Olimpului culme, Troia ușor să luați. MURNU, I. 4.
pulpár s. n., pl. pulpáre
pulpár s. n., pl. pulpáre
PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)
PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire].
PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr. pulpaire)
PULPÁR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar
pulpár m. (ca cĭorapĭ, tuzlucĭ ș. a.) și n., pl. e (d. pulpă). Pl. Tuzlucĭ.
PULPAR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)

Pulpar dex online | sinonim

Pulpar definitie

Intrare: pulpar
pulpar substantiv neutru adjectiv