PUHOIÉR, puhoieri, s. m. Pasăre răpitoare asemănătoare cu uliul; milan. Din vîntul înălțimii sau din zvonul depărtat al apelor fluviului străbat tînguirile paserilor ce se cheamă puhoieri și care vestesc volburi ale talazurilor. SADOVEANU, N. P. 250. Cînd primăvara zbor mulți puhoieri, e semn de viituri mari de apă. ȘEZ. VI 51.

puhoiér s. m., pl. puhoiéri

puhoiér s. m., pl. puhoiéri

PUHOIÉR s. v. gaie, ploier.

puhoiér, puhoiéri, s.m. (reg.) 1. pasăre de pradă din neamul șoimilor; gaie prevestitoare de ploi cu puhoaie. 2. hăitaș la o vânătoare.

puhoier m. Zool. gaie (ar prezice, după credința poporului, ploaia cu pohoaie).

puhoier s. v. GAIE. PLOIER.