PSALTICHÍE s. f. 1. Metodă de învățare a muzicii psaltice. 2. Manual de muzică psaltică. – Din ngr. psaltikí.

PSALTICHÍE s. f. Muzică vocală bisericească specifică ritului ortodox. – Din ngr. psaltikí.

PSALTICHÍE s. f. Muzică vocală bisericească, specifică bisericii ortodoxe. îl învățam la psaltichie și mergea greu; era cam îndărătnic. SADOVEANU, E. 130. Unii cintau la psaltichie, colea, cu ifos. CREANGĂ, A. 84. Acu învăț psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică, ALECSANDRI, T. 904.

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

psaltichíe s. f., art. psaltichía, g.-d. psaltichíi, art. psaltichíei

PSALTICHÍE f. rel. Muzică vocală cântată în biserica ortodoxă. /<ngr. psaltiki

psaltichie f. muzică vocală bisericească: acu învăț psaltichia, ca să mă fac psalt la biserică AL. [Gr. mod.].

psaltichíe f. (ngr. psaltiki, ca musichíe, d. musikí). Muzică vocală bisericească. V. soroacă.