Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru prăfui

PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui.
PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu praf. Picioarele mai păstrau încă pantofii negri și sărăcăcioși. Minusculi pantofi prăfuiți de drumul străbătut pînă aci. C. PETRESCU, C. V. 36. Să-mi revăd copilăria, Cînd juca la umbră hora, veselă și cadențată, Care prăfuia-ntr-o clipă de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. ♦ A împrăștia praf. (Poetic) Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii și prăfuie mărgăritare. IOSIF, T. 135. ♦ A transforma un material în praf; a pulveriza. ♦ Refl. (Rar) A se așeza ca un strat de praf. Pulberi diamantate se prăfuiau peste verdeața Cișmegiului și peste o parte a Bucureștilor. MACEDONSKI, O. III 50.
prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă
prăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăfuiáscă
PRĂFUÍ vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)
PRĂFUÍ vb. v. pudra.
A PRĂFUÍ ~iésc tranz. A face să se prăfuiască. /praf + suf. ~ui
A SE PRĂFUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se acoperi cu praf. 2) A se transforma în praf prin fărâmițare; a deveni pulbere. /praf + suf. ~ui
prăfuì v. 1. a scutura de praf; 2. a se umplea de praf.
prăfuĭésc v. tr. (d. praf). Vest. Colbăĭesc, umplu de praf: haĭne prăfuite. Scutur de colb (desprăfuĭesc).
PRĂFUI vb. (Mold. și Transilv.) a (se) colbăi. (S-a ~ pe haine.)
prăfui vb. v. PUDRA.

Prăfui dex online | sinonim

Prăfui definitie

Intrare: prăfui
prăfui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a