PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDÁ, prăd și prad, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A jefui o țară, un ținut (în cursul unei incursiuni, al unui război), a devasta. După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. 2. A despuia de averi, a fura. Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tâlharul! ȘEZ. I 54. Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul jafului) Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. ◊ Fig. (Cu complement intern) Dar ce pradă mi-a prădat? Nunta luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. ◊ Refl. impers. Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A ruina (prin biruri, amenzi, exploatare). Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. Să fugim., să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopii Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. 4. (Regional) A risipi, a cheltui. Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cită trudă se cîștigă; să fim păstrători.RETEGANUL, P. III 86. – Prez. ind. și: prădez.

prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde

prădá vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. și pl. prádă; conj. prez. 3 sg. și pl. práde

PRĂDÁ vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.

PRĂDÁ vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăștia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.

A PRĂDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantități mari. 3) (oameni dependenți) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare

prădà v. a jefui, a lua cu violență ce este al altuia. [Lat. PRAEDARE].

prad și (rar) prădéz, a prădá v. tr. (lat. praedare, it. predare. – Prad și prăd, să prad și să prăd, să prazĭ și să prăzĭ, să prade și să prăde). Jăfuĭesc, fur mult, despoĭ: hoțiĭ m’aŭ prădat în pădure, mĭ-aŭ prădat casa în lipsa mea.

prădéz, V. prad.

prăda vb. v. ARUNCA. ASASINA. AZVÎRLI. CHELTUI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNROBI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. ROBI. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.

PRĂDA vb. 1. a jefui, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoții.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiții au ~ banca.) 4. a deposeda, a jefui, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 5. a jefui, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.)