17 definiții pentru protonic
PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce,
adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din
fr. protonique. PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce,
adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din
fr. protonique. PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce,
adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din
fr. protonique. PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce,
adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din
fr. protonique. PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -e,
adj. (Despre sunete și despre silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. în cuvîntul «alerg», «a» este protonic.
PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -e,
adj. Care se referă la proton. Microscop protonic.
protónic adj. m.,
pl. protónici;
f. protónică,
pl. protónice
protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protónici; f. sg. protónică, pl. protónice PROTÓNIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.) PROTÓNIC, -Ă adj.
1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton.
2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].
PROTÓNIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)
PROTÓNIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)
PROTÓNIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique PROTÓNIC2 ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique *protónic, -ă adj. (compus din vgr. pró, în ainte, și tónos, ton. V.
tonic). Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ: vocala protonică.
PROTONIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.) PROTÓNIC, -Ă (cf. fr. protonique): în sintagmele silabă protonică, sunet protonic și vocală protonică (v.). Protonic dex online | sinonim
Protonic definitie