PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -e, adj. (Despre sunete și despre silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. în cuvîntul «alerg», «a» este protonic.

PROTÓNIC2, -Ă, protonici, -e, adj. Care se referă la proton. Microscop protonic.

protónic adj. m., pl. protónici; f. protónică, pl. protónice

protónic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protónici; f. sg. protónică, pl. protónice

PROTÓNIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)

PROTÓNIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].

PROTÓNIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)

PROTÓNIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)

PROTÓNIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique

PROTÓNIC2 ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique

*protónic, -ă adj. (compus din vgr. pró, în ainte, și tónos, ton. V. tonic). Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ: vocala protonică.

PROTONIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)

PROTÓNIC, -Ă (cf. fr. protonique): în sintagmele silabă protonică, sunet protonic și vocală protonică (v.).