PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui.

PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui.

PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A apăra, a ocroti, a proteja. O s-ajungi ministru... la instrucție, nu-i așa? ca să-mi proteguiești artele. GANE, H. III 183.

proteguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 să proteguiáscă

proteguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiésc, imperf. 3 sg. proteguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. proteguiáscă

PROTEGUÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

*proteguĭésc, V. protejez.

*protejéz v. tr. (fr. protéger, d. lat. prótego, -tégere, d. pro, înainte, și tégere, tectum, a acoperi. V. protector, detectiv, țiglă). Ĭaŭ supt protecțiune, apăr, ajut, sprijin, ocrotesc, susțin, favorizez: a proteja săraciĭ, literatura, artele. Susțin în concurs, în competițiune, în concurență: a proteja un candidat, un postulant, o industrie. Apăr de dușmanĭ: un fort proteja podu. – Se zice rar și protege, să proteagă, numaĭ la pers. III după lat.). Barb. proteguĭesc (ca și diriguĭesc).

protegui vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.