Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru prospectare

PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter.
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta.
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter.
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta.
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A cerceta un teren, cu scopul de a descoperi și a localiza zăcăminte de roci utile. N-am făcut decît ceea ce ai făcut tu cînd cumpărai [pămînt] să prospectezi pentru comoara ta. C. PETRESCU, R. DR. 185. Fig. Prospecta elementul omenesc indigen. C. PETRESCU, A. 410.
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta; prospecțiune. Echipamente de prospectare.
prospectá (a ~) vb., ind. prez. 3 prospecteáză
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectắrii; pl. prospectắri
prospectá vb., ind. prez. 1 sg. prospectéz, 3 sg. și pl. prospecteáză
prospectáre s. f., g.-d. art. prospectării; pl. prospectări
PROSPECTÁRE s. v. prospecțiune.
PROSPECTÁ vb. I. tr. A cerceta (un teren) pentru a descoperi depozite naturale de minerale sau de metale prețioase. ♦ A cerceta piața comercială în vederea încheierii unor afaceri, unor contracte. [< fr. prospecter].
PROSPECTÁ vb. tr. 1. a cerceta un teren pentru a descoperi depozite naturale de minerale. 2. a cerceta piața comercială în vederea încheierii de contracte. (< fr. prospecter)
A PROSPECTÁ ~éz tranz. 1) (terenuri) A cerceta în prealabil cu scopul de a detecta zăcăminte minerale utile. 2) (prețuri, cereri, oferite de piață) A studia în detaliu (pentru a descoperi surse de profit). /<fr. prospecter
PROSPECTARE s. prospecțiune. (Lucrări de ~ geologică.)
prospectá vb. I (com.) A cerceta cererea și oferta de mărfuri pe piața comercială ◊ „Ce poate face un editor pentru a prospecta mai bine gustul real al publicului? [...] El îmi spune lucruri orientative [...] De exemplu îmi spune că nu se vinde la un stand cartea scumpă.” R.l. 23 IV 74 p. 2; v. și 13 VI 80 p. 6 (din fr. prospecter; cf. engl. to prospect; DT, DMM; DN – alt sens; DEX, DN3)

Prospectare dex online | sinonim

Prospectare definitie

Intrare: prospecta
prospecta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: prospectare
prospectare substantiv feminin