11 definiții pentru prorector
PRORÉCTOR, prorectori,
s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din
rus. prorektor, germ. Prorektor. –
Cf. engl. prorector. PRORÉCTOR, prorectori,
s. m. Locțiitor al unui rector. – Din
rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector. PRORÉCTOR, prorectori,
s. m. Membru al corpului profesoral universitar, care are funcția de locțiitor de rector. Prorectorul. este ales dintre cei mai buni profesori de la disciplinele principale, COL. HOT. DISP. 1192.
proréctor s. m.,
pl. proréctori
proréctor s. m., pl. proréctori PRORÉCTOR s. (înv.) subrector. (~ al universității.) PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
PRORÉCTOR ~i m. Locțiitor sau adjunct de rector. /<rus. prorektor, germ. Prorektor *proréctor m. (lat. pro, în loc de, și rector). Acela care ține locu rectoruluĭ.
PRORECTOR s. (înv.) subrector. (~ al universității.) Prorector dex online | sinonim
Prorector definitie
Intrare: prorector
prorector substantiv masculin