PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter).

PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta.

PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. [Pr.: pro-iec-] – Din proiect (după fr. projeter).

PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. [Pr.: pro-iec-] – V. proiecta.

PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A elabora un proiect. (Refl. pas.) Să se proiecteze de urgență și să se calculeze prețul de cost. V. ROM. august 1953, 30. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale. Putem, fără multă pagubă, amina pe sfîrșitul săptămînii viitoare petrecerea proiectată. CARAGIALE, O. VII 32. Gîndeam la sclavia atîtor mii de oameni și proiectam să vorbesc la adunare în favorul lor. NEGRUZZI, S. I 221. 3. Tranz. (Geom.) A reprezenta schematic, pe un plan sau pe o suprafață oarecare, după anumite reguli, o configurație care se găsește în afara planului sau suprafeței pe care se reprezintă configurația. A proiecta o sferă pe un plan. 4. Refl. A se reflecta în chip de imagine pe o suprafață; a se profila. Pe drum se proiectau umbre de brazi înalți, ca niște uriași adormiți. VORNIC, O. 76. Departe o corabie cu pînzele poleite se proiecta pe linia roșie a orizontului. BART, E. 131. Statura lui s-a proiectat pe zare, încovoiată, lungă, amărîtă, Ca un fantastic semn de întrebare... TOPÎRCEANU, B. 99. ♦ Tranz. A face să se reflecte; (în cinematografie) a reprezenta pe un ecran imaginile înregistrate pe un film. 5. Tranz. A arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid sau un corp pulverulent.

PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta. 1. Elaborare a unui proiect care cuprinde calcule tehnice și economice. Institut de proiectări. 2.(Geom.) Reprezentare schematică, pe un plan sau pe o suprafață oarecare, a unei configurații care se află în afara planului sau suprafeței pe care se proiectează configurația. 3. Reflectare, profilare în chip de. imagine pe o suprafață; (în cinematografie) reproducere pe ecran, cu ajutorul unui fascicul luminos, a imaginilor înregistrate pe un film transparent. 4. Aruncare, cu viteză inițială mare, a unui corp; împrăștiere cu presiune a unui lichid sau a unui material pulverulent.

proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză

proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri

proiectá vb. (sil. -iec-), ind. prez. 1 sg. proiectéz, 3 sg. și pl. proiecteáză

proiectáre s. f. (sil. -iec-), g.-d. art. proiectării; pl. proiectări

PROIECTÁ vb. 1. v. intenționa. 2. v. inventa. 3. v. preconiza. 4. v. profila. 5. v. oglindi. 6. v. rula. 7. a arunca, a azvârli, a propulsa, a zvârli. (A ~ ceva în spațiu.)

PROIECTÁRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare. 3. v. profilare. 4. v. oglindire. 5. v. rulare. 6. aruncare, azvârlire, propulsare, propulsie, zvârlire. (~ unui obiect în spațiu.)

PROIECTÁRE s. v. proiecție.

PROIECTÁ vb. I. tr. 1. A plănui, a avea de gând. 2. (Tehn.) A întocmi un proiect pentru o construcție etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumină. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca].

PROIECTÁRE s.f. Acțiunea de a proiecta și rezultatul ei; proiecție; alcătuire a unui proiect. [< proiecta].

PROIECTÁ vb. I. tr. 1. a plănui, a intenționa, a avea de gând. 2. a întocmi un proiect (3). 3. a face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumină. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (după fr. projeter)

A PROIECTÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni) A intenționa să realizeze. Mi-am ~at pe azi să vizionez un film. 2) (activități, acțiuni) A prevedea din timp, elaborând un proiect. 3) (raze, particule elementare, imagini) A trimite pe o suprafață. 4) (corpuri solide) A arunca cu forța într-o anumită direcție. 5) (lichide sau materiale pulverulente) A împrăștia sub presiune. 6) A face să se proiecteze. /Din proiect

A SE PROIECTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se reflecta pe o suprafață oarecare. /Din proiect

proiectà v. 1. a face un proiect; 2. a arunca, a trimite înainte: orice corp luminat de soare proiectează umbră; 3. a reprezenta un corp pe un plan după anumite regule geometrice.

*proĭectéz v. tr. (lat. projectare, d. projicere, -jectum, a arunca înainte; fr. projeter. V. ob-ĭectez, in-jectez, trec). Arunc înainte vorbind de umbră și lumină: felinaru proĭecta o lumină verzuĭe. Geom. Fac proĭecțiunea unuĭ corp, îl reprezent pe un plan după regule anumite. Fac un proĭect, plănuĭesc.

PROIECTA vb. 1. a intenționa, a plănui, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.) 2. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 3. a concepe, a plănui, a preconiza, a prevedea. (Noi măsuri ~ de guvern.) 4. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 5. a se oglindi, a se răsfrînge, a se reflecta, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (înv.) a se mira, (fig.) a se scălda. (Imaginea i se ~ pe luciul apei.) 6. a juca, a rula. (Ce film se ~ astăzi la televizor?) 7. a arunca, a azvîrli, a propulsa, a zvîrli. (A ~ ceva în spațiu.)

proiectare s. v. PROIECȚIE.

PROIECTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, născocire, plănuire, plăsmuire, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. concepere, plănuire, preconizare. (~ unor reforme.) 3. conturare, delimitare, evidențiere, precizare, profilare, reliefare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 4. oglindire, răsfrîngere, reflectare, reflex, (înv.) reflect. (~ în apă a stelelor.) 5. rulare. (~ a unui film.) 6. aruncare, azvîrlire, propulsare, propulsie, zvîrlire. (~ unui obiect în spațiu.)