Dicționare ale limbii române

2 intrări

24 definiții pentru procedare

PROCEDÁ, procedez, vb. I. Intranz. 1. A acționa într-un anumit fel, a folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni. 2. A începe să..., a trece la... A proceda la anchetă. [Var.: (înv.) procéde vb. III] – Din fr. procéder.
PROCÉDE vb. III v. proceda.
PROCEDÁ, procedez, vb. I. Intranz. 1. A acționa într-un anumit fel, a folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni. 2. A începe să..., a trece la... A proceda la anchetă. [Var.: (înv.) procéde vb. III] – Din fr. procéder.
PROCÉDE vb. III v. proceda.
PROCEDÁ, procedez, vb. I. Intranz. 1. A săvîrși o acțiune folosind anumite mijloace, acționînd într-un anumit fel. Natura nu procedează decît prin dezintegrare de atomi. MARINESCU, P. A. 35. Puteam spune dinainte cum ar proceda Radu Comșa în cutare ori cutare situație. C. PETRESCU, Î. II 87. Pentru ca să procedăm după regulă, să-ți răspund la epistola ta. GHICA, A. 65. 2. A începe să..., a trece la...; a purcede. A proceda la anchetă. – Variantă: (învechit) procéde (HASDEU, I. V. 60, GHICA, A. 683) vb. III.
PROCEDÁRE s. f. Acțiunea de a proceda; acționare într-un anumit fel. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană. BART, S. M. 102. – Variantă: (învechit) procédere (ODOBESCU, S. III 522, GHICA, A. 67) s. f.
PROCÉDE vb. III v. proceda.
procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză
procedá vb., ind. prez. 1 sg. procedéz, 3 sg. și pl. procedeáză
procedáre s. f., pl. procedări
PROCEDÁ vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)
PROCEDÁ vb. v. proveni, purcede.
PROCEDÁRE s. v. mod.
PROCEDÁ vb. I. intr. A face ceva; a trece la fapte (cu anumite mijloace), a acționa într-un mod anumit. [Var. procede vb. III. / < fr. procéder, cf. lat. procedere – a înainta].
PROCÉDE vb. III. v. proceda.
PROCEDÁ vb. intr. 1. a acționa într-un mod anumit. 2. a începe să..., a trece la... (< fr. procéder, lat. procedere)
A PROCEDÁ ~éz intranz. 1) A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 2) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a purcede. /<fr. procéder
procedà v. 1. a proveni, a-și trage origina: consiliile mele proced din amicie; 2. a face acte judiciare: a proceda la deschiderea unui testament; 3. a lucra, a opera într’un mod oarecare: a procedat cu mine ca un om de onoare.
procedare f. 1. acțiunea de a proceda; 2. mod de a lucra.
*procéd, -cés, a -céde (lat. procédere, a înainta) și (ob.) procedéz v. intr. (fr. pro-céder. V. cedez). Provin, purced, rezult: multe boale procedează din lipsa igieneĭ. Lucrez, operez: a proceda în ordine. Ĭaŭ măsurĭ, lucrez contra cuĭva în puterea legiĭ: a proceda contra cuĭva.
*procedáre f. Acțiunea de a proceda. Procedură, procedeŭ.
PROCEDA vb. 1. a acționa, (înv.) a purcede. (Cum ai ~?) 2. a face. (~ cum crezi!)
proceda vb. v. PROVENI. PURCEDE.
PROCEDARE s. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedeu, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Altă ~ de a rezolva o problemă.)

Procedare dex online | sinonim

Procedare definitie

Intrare: proceda
procede verb grupa a III-a conjugarea a X-a
proceda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: procedare
procedare substantiv feminin