Dicționare ale limbii române

2 intrări

26 definiții pentru pripire

PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra.
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra.
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru prea repede și (de obicei) cu prea puțină chibzuială. Dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? REBREANU, R. I 59. Trei zile și-a rupt picioarele... chibzuind fără să se pripească, alegînd fără să întrebe pe nimeni, numai ce i-a plăcut lui. BASSARABESCU, S. N. 178. Cine se pripește se poticnește (= graba strică treaba). ♦ Intranz. (învechit) A se grăbi, a se zori. Ion-vodă pripise a da bătălia cu o oră mai nainte. HASDEU, I. V. 155. Mihai-vodă, cu un trup de oaste alcătuită de romîni, ardeleni și cazaci, pripește de le iese înainte [tătarilor] la hotarul Țării Romînești. BĂLCESCU, O. II 74. ◊ Tranz. (Învechit și arhaizant) Împingînd bătaia în răspăr, au pripit acea înfricoșătoare izbîndă a lui Ștefan-vodă, care s-a vestit îndată cu faimă în lume și s-a pomenit în veac. SADOVEANU, F. J. 763. Răpede, pripea mersul pe sub umbrele dese ale copacilor. CONTEMPORANUL, VII 492. Gruia corbului vorbea: Corbule, pasere sură, Nu-mi pripi tu moartea mea. BIBICESCU, P. P. 287. ♦ (În corelație cu grăbi) A da greș. Nu te grăbi așa, Harap-Alb, că te-i pripi. CREANGĂ, P. 272. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace la un foc repede. V. perpeli. Vă sta... aici, pripindu-se la focul din mahalaua proștilor. VISSARION, B. 242. Văzură într-un colț al casei, stînd și pripindu-se la foc, o pisică. ȘEZ. VII 27. ◊ Tranz. Ia o puică și-un cucoș Și-i curățește frumos, Frige-mi-i, nu mi-i pripi, Doar mă voi tămădui. MARIAN, S. 136. 3. Tranz. (Despre soare) A dogori (puternic); a arde, a frige. Dar ce stau eu de vorbesc Și-n casă nu vă poftesc? Drumul v-o fi obosit, Soarele v-o fi pripit. TEODORESCU, P. P. 586. ♦ (Cu privire la plante) Rujulină Din grădină Ce-ai grăbit De-ai înflorit, Doar soarele te-a pripit? SEVASTOS, N. 234.
PRIPÍRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi, grăbire, zorire. Gîndurile lui s-au obișnuit a se rîndui frumos, fără pripiri năvalnice și mai ales fără dureri. REBREANU, P. S. 110.
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă
pripíre (rar) s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
pripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pripeáscă
pripíre s. f., g.-d. art. pripírii; pl. pripíri
PRIPÍ vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
PRIPÍ vb. v. accelera, arde, constrânge, dogori, face, forța, frige, fugări, grăbi, hăitui, iuți, încinge, înfierbânta, obliga, pârjoli, prinde, rumeni, sili, surprinde, urgenta, urmări, zori.
PRIPÍRE s. v. grabă.
A (se) pripi ≠ a zăbovi
A se pripi ≠ a zăbovi
pripí (pripésc, pripít), vb.1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate).
A PRIPÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grăbi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui eșec din cauza realizării în grabă. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeală, numai pe deasupra; a pârpăli. 4) pop. (despre soare) A încălzi foarte puternic; a dogori. /<sl. prispeti
A SE PRIPÍ mă ~ésc intranz. 1) A acționa prea repede, în pripă; a se grăbi. 2) A-și expune corpul pentru un timp scurt la o sursă de căldură; a se încălzi ușor (la foc sau la soare); a se pârpăli. /<sl. prispeti
pripí, pripésc, vb. IV 1. (înv.; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. și pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și fără chibzuială; a da greș într-o acțiune din cauza grabei. 3. (înv.; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (înv. și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (înv.) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (înv. și reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coși. 12. (înv. și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.
pripíre, pripíri, s.f. (pop.) 1. grabă, pripă, zor. 2. încălzire. 3. ardere, dogorire. 4. (despre holde) coacere timpurie.
pripì v. a se grăbi (cu o nuanță de precipitare): cine se pripește, adesea se poticnește. [Disimilat din pripri = bulg. PREPRŬ, a se grăbi].
pripì v. Mold. 1. a se coace de timpuriu: holdele încep a pripi; 2. a arde (vorbind de soare sau de foc): obraji pripiți de flacări. [Cf. slav. PRIPEKÕ, a se coace].
pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s’a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s’ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele’ncep a pripi, încep să se coacă răpede. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba.
PRIPI vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
pripi vb. v. ACCELERA. ARDE. CONSTRÎNGE. DOGORI. FACE. FORȚA. FRIGE. FUGĂRI. GRĂBI. HĂITUI. IUȚI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA. OBLIGA. PÎRJOLI. PRINDE. RUMENI. SILI. SURPRINDE. URGENTA. URMĂRI. ZORI.
PRIPIRE s. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, zor. (Ce e ~ asta?)

Pripire dex online | sinonim

Pripire definitie

Intrare: pripi
pripi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: pripire
pripire substantiv feminin