Dicționare ale limbii române

ex-prim-ministru sm [At: L. ROM. 1993, 20 / Pl: ~iștri / E: ex- + prim-ministru] Fost prim-ministru.
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
PRIM-PLÁN, prim-planuri, s. n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. – Prim2 + plan.
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.
PRÍMĂ2, prime, s. f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. – Cf. prim1.
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ♦ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată unor exportatori și întreprinzători pentru a le spori interesul și capacitatea de concurență. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.
PRÍMĂ2, prime, s. f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosițele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. – Cf. prim1.
PRÍMĂ1, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ◊ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor mărfuri. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = Sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.
PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. 1. Cel dintîi, din punctul de vedere al locului sau al timpului; care este în fruntea unei serii; întîi, dintîi. V. inițial. Ipoteștii, cu pădurile dimprejur și oamenii de acolo, au fost primii dascăli ai poetului. BENIUC, P. 17. Fondul prim al lui Eminescu fiind optimist, el nu vede în orișicare lucru o durere. IONESCU-RION, C. 87. Ceea ce eres am spus și am să mai spun – asta e numai capitolul prim al unei serii mari. CARAGIALE, O. VII 456. ◊ Prim ajutor = ajutorul imediat ce se dă răniților în caz de accident sau în război. Post de prim ajutor. ▭ Număr prim = număr divizibil numai cu 1, sau prin el însuși. Prima tinerețe = perioadă a tinereții care urmează imediat după copilărie. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. Economii de materii prime. ♦ Loc. adv. În primul rînd (sau loc) = înainte de toate. Mă aflam întâia oară în preajma unor dropii și țineam in primul rînd ca, din acest prim contact, să scot informațiile și învățămintele de care aveam nevoie. SADOVEANU, O. L. 76. Pentru (sau de) prima oară (sau dată) = pentru întîia oară. Craiul atunci a înțeles, De prima oară-n viață, că-n plînset stă balsamul Durerii. COȘBUC, P. II 183. ◊ Expr. A fi (sau a se afla, a lupta etc.) în primele rînduri = a fi în frunte. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților. V. principal, fundamental. Primul loc la concurs. Marfă de prima calitate. ◊ Loc. adj. De primul rang = de calitate superioară; superior, excelent. De primă necesitate v. necesitate. ♦ (Adjectival, f. art.; familiar) Excelent, bun, de cea mai bună calitate. Dănilă alege brînza cea mai prima. SADOVEANU O. E. 159. Eu, domn’ judecător, reclam pardon... clondirul cu trei chile mastică prima. CARAGIALE, O. II 37. 3. (Ca element de compunere, precedînd un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întîiul în categoria respectivă. Prim-locțiitor. Primă-balerină. ▭ Vechiul prim-amorez de la Galați nu făcea de loc de militar. GALACTION, O. I 131. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru, cărora li se dădeau roluri de primi-amorezi. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Fusese numit prim-secretar la ambasada din Constantinopol în locul ducelui de Beaufremont. GHICA, A. 10. Prim-ministru = președinte al Consiliului de Miniștri. Întîiul prim-ministru al Romîniei unite proclama tristul și durerosul adevăr că brațele țăranului constituiau capitalul proprietarilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 211.
PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A avea întîietate, a fi pe primul plan.
PRÍMĂ2, prime, s. f. (Transilv.) Panglică folosită mai ales pentru a lega cosițele fetelor, pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. Ieși afară, maică dragă, Să vezi domnii cum mă leagă Cu trei rifi de primă neagră. ȘEZ. VII 167.
PRÍMĂ1, prime, s. f. Retribuție suplimentară acordată cuiva ca recompensă pentru contribuția lui la creșterea calității și cantității producției. ♦ Supliment de salariu care se acordă salariaților unei întreprinderi capitaliste la încheierea bilanțului sau în alte împrejurări.
*júne-prím s. m.
!prim2/prímul (cu valoare adjectivală, numai antepus față de s.) num. m. (un prim pas / primul pas), f. primă/prima (o primă observație / prima observație)
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii
prim-plán s. n., pl. prim-plánuri
primá (a ~) vb., ind. prez. 3 primeáză
prímă s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
*prímă-doámnă s. f., art. prima-doamnă, g.-d. art. primei-doamne
*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.
prim num. m., pl. primi; f. sg. prímă, g.-d. art. prímei, pl. príme
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul / prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii / prímii-miníștri
primá vb., ind. prez. 1 sg. priméz, 3 sg. și pl. primeáză
prímă (retribuție bănească, panglică) s. f., g.-d. art. prímei; pl. príme
PRIM num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.
PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)
PRÍMĂ s. 1. (în sistemul de retribuire) premiu. 2. primă de asigurare = (ieșit din uz) rată de asigurare, (înv.) premiu.
PRÍMĂ s. v. panglică.
PRÍMUL num. întâiul. (A ajuns acolo ~.)
PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine.
Prim ≠ ultim
Primul ≠ ultimul
PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].
PRIMÁ vb. I. intr. A avea întâietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].
PRÍMĂ1 s.f. Retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și de cantitate privind producția. ♦ Sumă care se plătește inițial sau periodic unei instituții de asigurare. [< fr. prime, cf. lat. praemium].
PRÍMĂ2 s.f. (Sport) Prima poziție sau gardă la scrimă. [< fr. prime].
PRÍMĂ3 s.f. (Muz.) Interval de o singură treaptă (format din două sunete având aceeași denumire); prima treaptă de la o treaptă dată (repetarea aceluiași sunet). [< fr. prime, cf. lat. prima].
PRIM1- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)
PRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)
PRIMÁ vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)
PRÍMĂ s. f. 1. sumă care se plătește inițial sau periodic de către asigurat societății de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activități comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe și impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri. 3. retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și cantitate privind producția. 4. prima poziție sau gardă la scrimă. 5. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeași înălțime. ◊ treapta întâi de la o treaptă dată. (< fr. prime)
PRÍMUS ÍNTER PÁRES loc. s. (cu referire la cel mai înzestrat sau mai onorat într-un grup) primul între egali. (< lat. primus inter pares)
prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu. – Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial. – Cf. primar, primăvară.
PRIM ~ă (~i, ~e) și substantival (în opoziție cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în față (prin importanță sau valoare); care se află în frunte; fruntaș. ~a impresie. ~ul student.Număr ~ număr care se împarte numai la el însuși sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanță primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din față. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, atașat de cuvântul determinat prin liniuță) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
A PRIMÁ ~éz intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer
PRÍMĂ ~e f. 1) Recompensă (mai ales în bani) acordată cuiva pentru succese deosebite sau realizări remarcabile într-un domeniu de activitate; premiu. 2) Sumă alocată cuiva cu titlu de ajutor, de recompensă sau pentru încurajare într-o activitate. 3): ~ de asigurare sumă ce trebuie s-o plătească asiguratul asiguratorului. /<fr. prime
PRÍMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. și substantival (în opoziție cu ultimul) Care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi. ◊ În ~ rând întâi de toate. /<lat. primus
prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR.
primà v. a covârși: această considerațiune primează pe celelalte.
primă f. 1. sumă plătită pe fiecare an unei societăți de asigurare; 2. sumă acordată ca încurajare; 3. dar făcut clienților sau abonaților.
1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s’a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp.
2) prim (nord) n., pl. urĭ, și prímă (Trans.) f., pl. e (ung. ceh. prém, nsl. prem, cĭucure, prema, tresă, d. mgerm. brem). Nord. Garnitură, bandă, guler de blană saŭ de alt-ceva la marginea uneĭ haĭne. – În Pt. plimb (după plimb 1. V. sleme), pl. urĭ: să-țĭ fac un plimb din doĭ meĭ la cojoc (Sov. 19).
1) *prímă f., pl. e (fr. prime, d. engl. premium, pron. primiön, care e latĭnu praemium, premiŭ). Barb. Premiŭ, recompensă acordată pentru încurajare uneĭ societățĭ, unuĭ abonat, unuĭ client orĭ altora.
2) prímă f., pl. e. Primă infirmieră într’un spital.
3) prímă f., pl. e, V. prim 2.
2) *priméz v. tr. (fr. primer, d. lat. primus, primu). Covîrșesc, am superioritate, întrec: înțelepcĭunea primează bogăția.
PRIM num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ între judecători.) 2. adj. dintîi, întîi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. inițial, originar, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)
PRIM-MINISTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (În unele state ~ se numește cancelar sau premier.)
PRI s. 1. (în sistemul de retribuire) premiu. 2. primă de asigurare = (ieșit din uz) rată de asigurare, (înv.) premiu.
pri s. v. PANGLICĂ.
PRIMUL num. întîiul. (A ajuns acolo ~.)
come prima (loc. it., „ca mai înainte”), indicație utilizată la repetarea identică a unei secțiuni muzicale, fără repetarea tututor indicațiilor notate prima oară.
prima prattica v. musica mensurata; monodie.
primă (< lat. primus „cea dintâi”) 1. Cel mai mic interval* posibil în muzică format între două trepte* de aceeași înălțime*, adică format prin repetarea notei date (v. unison). P. se notează cu cifra 1 și poate fi de două feluri: p. perfectă și p. mărită având o mărime de 1 semiton* cromatic. Se notează 1 + 2. 2. Treapta* întâia la o treaptă dată, la un sunet dat. 3. Vocea (2) cea mai acută a unei categorii de instr. sau a vocilor (1) umane, care execută partea – uneori cea mai importantă – a țesăturii muzicale (soprană p., tenor p., vl. p., fl. p. etc.).
PRIMA, Louis (1910-1978), cântăreț, trompetist și dirijor american de varietăți. Reprezentativ pentru muzica de dans a anilor ’40-’50. premergătoare rock-ului, oscilând între rhythm’n’blues și swing. Voce aspră, insinuantă. Vedetă a muzicii populare americane: „Just A Gigolo/Ain’t Got Nobody”, „Sing, Sing, Sing”.
PRIMUS INTER PARES (lat.) primul între egali – Persoana cea mai înzestrată sau mai onorată într-un grup relativ omogen.
PRIMÁ, Ștefan ș.a. (î Div) < adj. prim, -ar.
Primus inter pares”, expresie latină însemnând „primul dintre egali” și care desemnează poziția episcopului de Roma și a Bis. creștine în cadrul pentarhiei, adică a sistemului celor cinci vechi patriarhate (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim) din perioada sinoadelor ecumenice.
la prima expr. (intl.) buzunar exterior de haină.
prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid.
prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste.
prima-ntâi expr. 1. (intl. – cu valoare de s. f.) câștigul realizat de un escroc. 2. (intl. – cu valoare de adj.) excelent, minunat.

Prima dex online | sinonim

Prima definitie

Intrare: prim (num.)
prim 2 num. numeral
prim 3 adj. adjectiv
Intrare: primă
primă substantiv feminin
Intrare: prima
prima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: primul
primul
Intrare: Prima
Prima
Intrare: june-prim
june-prim substantiv masculin (numai) singular
june 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
prim 3 adj. adjectiv
Intrare: prim-plan
prim-plan substantiv neutru
prim 3 adj. adjectiv
plan s.n.; -uri substantiv neutru
Intrare: primă-doamnă
primă-doamnă (numai) singular substantiv feminin
Intrare: prim-ministru
prim-ministru 1 admite vocativul substantiv masculin
prim-ministru 2 adjectiv masculin