PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence.

PREVALÉNȚĂ s. f. (Livr.) Prevalare. – Din engl. prevalence.

*prevalénță (livr.) s. f., g.-d. art. prevalénței

prevalénță s. f., pl. prevalénțe

PREVALÉNȚĂ s. v. dominare, precumpănire, predominare, predominație, prevalare.

PREVALÉNȚĂ s.f. Precădere, preponderență; superioritate. [< fr. prévalence, it. prevalenza].

PREVALÉNȚĂ s. f. prevalare. (< engl. prevalence, lat. praevalentia)

prevalență s. v. DOMINARE. PRECUMPĂNIRE. PREDOMINARE. PREDOMINAȚIE. PREVALARE.