PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at.

PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at.

PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată de Ministerul de Război pe lîngă marile unități, în timp de mobilizare și de război, avînd atribuții de poliție administrativă și judiciară; p. ext. sediul acestei autorități. Pretoratul se afla în preajma unei mori vechi, la răsăritul tîrgului. CAMILAR, N. I 77.

pretorát s. n., pl. pretoráte

pretorát s. n., pl. pretoráte

PRETORÁT s. n. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2). (< pretor + -at)

PRETORÁT ~e n. 1) Funcție de pretor. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul pretorului. /pretor + suf. ~at