PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.

PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A plănui, a pune la cale. Se pune la cale fuzionarea acestei societăți premeditată încă de la întemeiere, C. PETRESCU, A. 421.

premeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 premediteáză

premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. și pl. premediteáză; part. premeditát

PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)

PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].

PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)

A PREMEDITÁ ~éz tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari

premedità v. a medita un lucru înainte de a-l executa.

*premeditéz v. tr. (lat. prae-méditor, -tári. V. meditez). Precuget, cuget în ainte de a comite, vorbind de fapte rele.

PREMEDITA vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)