17 definiții pentru potricălire
POTRICĂLÍ, potricălesc,
vb. IV. (
Înv. și
reg.)
1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din
potricală. POTRICĂLÍRE, potricăliri,
s. f. (
Înv. și
reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. –
V. potricăli. POTRICĂLÍ, potricălesc,
vb. IV. (
Înv. și
reg.)
1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din
potricală. POTRICĂLÍRE, potricăliri,
s. f. (
Înv. și
reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. –
V. potricăli. POTRICĂLÍ, potricălesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A face găuri cu potricala. A nimici, a prăpădi, a distruge. Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. ◊
Refl. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218.
potricălí (
înv.,
reg.) (po-tri-)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. potricălésc,
imperf. 3
sg. potricăleá;
conj. prez. 3 să potricăleáscă
potricălíre (
înv.,
reg.) (po-tri-)
s. f.,
g.-d. art. potricălírii;
pl. potricălíri
potricălí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălésc, imperf. 3 sg. potricăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potricăleáscă potricălíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri POTRICĂLÍ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.) POTRICĂLÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge. A POTRICĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală A SE POTRICĂLÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală potricălì v. a găuri cu potricala. [Rus. PROTYKATI, a trece prin, a străpunge].
potricălésc v. tr. (d. potricală). Perforez cu potricala, preducesc, zămbăluĭesc. Fig. Bortelesc (găuresc) părețiĭ, stric, deteriorez: chiriașu mĭ-a potricălit casa. – Și
potrocălesc (Mold. sud).
POTRICĂLI vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.) potricăli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE. Potricălire dex online | sinonim
Potricălire definitie
Intrare: potricăli
potricăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: potricălire
potricălire substantiv feminin