Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru potricălire

POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.
POTRICĂLÍRE, potricăliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. – V. potricăli.
POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.
POTRICĂLÍRE, potricăliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. – V. potricăli.
POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. Tranz. 1. A face găuri cu potricala. A nimici, a prăpădi, a distruge. Prins odată omul în datorie, nu mai poate scăpa de dînsa, îl mănîncă și îl potricălește ca și rugina pre fier. I. IONESCU, P. 389. ◊ Refl. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218.
potricălí (înv., reg.) (po-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălésc, imperf. 3 sg. potricăleá; conj. prez. 3 să potricăleáscă
potricălíre (înv., reg.) (po-tri-) s. f., g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri
potricălí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălésc, imperf. 3 sg. potricăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potricăleáscă
potricălíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri
POTRICĂLÍ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)
POTRICĂLÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
A POTRICĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală
A SE POTRICĂLÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală
potricălì v. a găuri cu potricala. [Rus. PROTYKATI, a trece prin, a străpunge].
potricălésc v. tr. (d. potricală). Perforez cu potricala, preducesc, zămbăluĭesc. Fig. Bortelesc (găuresc) părețiĭ, stric, deteriorez: chiriașu mĭ-a potricălit casa. – Și potrocălesc (Mold. sud).
POTRICĂLI vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)
potricăli vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

Potricălire dex online | sinonim

Potricălire definitie

Intrare: potricăli
potricăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -tri-
Intrare: potricălire
potricălire substantiv feminin
  • silabisire: -tri-