POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.

POTLOGĂRÍ, potlogăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A face potlogării, a fura lucruri mărunte; a pungași, a escroca.

potlogărí (a ~) (fam.) (po-tlo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogărésc, imperf. 3 sg. potlogăreá; conj. prez. 3 să potlogăreáscă

potlogărí vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogărésc, imperf. 3 sg. potlogăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogăreáscă

POTLOGĂRÍ vb. v. escroca, înșela, pungăși.

A POTLOGĂRÍ ~ésc 1. tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar

potlogărì v. a fura lucruri mărunte.

potlogărésc v. intr. și tr. Fac potlogăriĭ.

potlogări vb. v. ESCROCA. ÎNȘELA. PUNGĂȘI.

potlogărí, potlogăresc, vb. intranz. – A face potlogării; a înșela, a escroca. – Din potlogar „șarlatan” (DEX, MDA).