Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru ponosire

PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
PONOSÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.
PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
PONOSÍRE, ponosiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.
PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A face să-și piardă fața, culoarea; a murdări, a strica, a uza (prin purtare). Surugiul își mistuise cușma sa frumoasă subt șa, ca să nu i-o ponosească apa cerului. SADOVEANU, Z. C. 189. Tot zicea: ba că-i urît, ba că-și ponosește (feștelește) picioarele și penele. ȘEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Trăistuți nouă. S-or ponosi, Altele-n loc se vor noi. SEVASTOS, N. 145. 2. A strica renumele cuiva, a defăima, a ponegri. Cum văzu copilașii așa de frumoși. ce să facă ca să ponosească pe doamna sa? Se duse numaidecît și îngropă copilașii. ISPIRESCU, G. 63.
PONOSÍRE s. f. Acțiunea de a ponosi.
ponosí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 să ponoseáscă
ponosíre (pop.) s. f., g.-d. art. ponosírii
ponosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoseáscă
ponosíre s. f., g.-d. art. ponosírii
PONOSÍ vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) roade, a (se) strica, a (se) toci, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)
PONOSÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri, prii.
PONOSÍRE s. degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.)
A ponosi ≠ a glorifica, a proslăvi, a preamări
Ponosire ≠ glorificare
A PONOSÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi
A SE PONOSÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi
ponosì v. 1. a calomnia: să ponosească pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feșteli, a uza: au hainele ți-ai ponosit? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia].
ponosésc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăĭma, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puțin, sîrb. ponositi se, a se mîndri, rus. ponositĭ, a îndura. V. ponosluĭesc, do-nosesc). Uzez, rod, stric: țĭ-aĭ ponosit haĭnele.
PONOSI vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)
ponosi vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI. PRII.
PONOSIRE s. degradare, deteriorare, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.)

Ponosire dex online | sinonim

Ponosire definitie

Intrare: ponosi
ponosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ponosire
ponosire substantiv feminin