POMICULTÚRĂ s. f. Ramură a științelor agricole care studiază biologia și agrotehnica pomilor și arbuștilor fructiferi; sector al producției agricole care cuprinde cultura pomilor și a arbuștilor fructiferi. – Din fr. pomiculture.

POMICULTÚRĂ s. f. Ramură a științelor agricole care cuprinde studiul biologiei și al agrotehnicii pomilor fructiferi, ameliorarea lor și comportarea în cultură a diferitelor specii sau soiuri; ramură a agriculturii care se ocupă de cultura pomilor fructiferi. – Din fr. pomiculture.

POMICULTÚRĂ s. f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și a arbuștilor fructiferi; pomărit. Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit și o grădină pentru pomicultură. REBREANU, I. 83.

pomicultúră s. f., g.-d. art. pomicultúrii

pomicultúră s. f., g.-d. art. pomicultúrii

POMICULTÚRĂ s. (pop.) pomărit, (înv.) pomărie. (Se ocupă cu ~.)

POMICULTÚRĂ s.f. Ramură a agriculturii care se ocupă de cultura pomilor fructiferi. [< fr. pomiculture, lat. pomicultura].

POMICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor și arbuștilor fructiferi. (< it. pomicultura, fr. pomiculture)

POMICULTÚRĂ f. 1) Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea pomilor și arbuștilor fructiferi. 2) Ramură a științei agricole care se ocupă cu studiul pomilor și al arbuștilor fructiferi. /<fr. pomiculture

pomicultură f. cultura pomilor: Școala de pomicultură din Oradea-Mare.

*pomicultúră f. (lat. pomus, pom, și cultura, cultură). Cultura pomilor, pomărit.

POMICULTURĂ s. (pop.) pomărit, (înv.) pomărie. (Se ocupă cu ~.)

POMI- „pom fructifer”. ◊ L. pomum „fruct, poamă” > fr. pomi-, it. id., engl. id. > rom. pomi-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor fructiferi; ~fer (v. -fer), adj., care produce fructe pomacee; ~form (v. -form), adj., de forma merelor.