POLICÁNDRU, policandre, s. n. Candelabru cu mai multe brațe. – Din ngr. polikándelon.

POLICÁNDRU, policandre, s. n. Candelabru cu mai multe brațe. – Din ngr. polikándelon.

POLICÁNDRU, policandre, s. n. Candelabru cu mai multe brațe, atîrnat de tavan; lustru3. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal! CARAGIALE, O. II 166. De-abie o însărat și nici măcar nu s-o aprins policandrele. ALECSANDRI, T. I 148. ◊ Fig. Policandrele înalte ale brazilor îi vegheau în tăcere și măreție. DUMITRIU, N. 212. Uriașul policandru al cerului își aprinde, una cîte una, luminile. GÎRLEANU, L. 18. – Pl. și: (m.) policandri (CREANGĂ, P. 141).

policándru s. n., art. policándrul; pl. policándre

policándru s. n., art. policándrul; pl. policándre

POLICÁNDRU s. v. candelabru.

policándru (policándre), s. n. – Candelabru. Mgr. πολυϰάνδηλον (Murnu 46), cf. candelă, rus. panikandilo.

POLICÁNDRU ~e n. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; lustră; candelabru. /<ngr. polikándelon

policandru n. candelabru. [Gr. mod. POLYKÁNDILON, cu mai multe lumini].

policándru n., pl. e (ngr. poly-kándilon, d. polý, mult, și kandila saŭ -ntila, kandíli saŭ -ntíli, lampă. V. candelă). Candelabru. – Vechĭ și polec- și polig-.

POLICANDRU s. candelabru. (~ cu șase brațe.)

policándru, policandre și policandruri s. n. Suport pentru lumânări sau becuri electrice din bronz sau cristal, cu 12, 24 sau mai multe brațe, atârnat de plafon în biserici sau edificii civile; candelabru. Luminile aprinse ale candelabrului simbolizează stelele de pe bolta cerească, precum și virtuțile creștinești. [Var.: policánd, policándel s. n.] – Din gr. polikandilon.