PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (colete, saci, vagoane etc.). 2. A acoperi (o piesă metalică) cu un strat protector de plumb sau de aliaj de plumb. ♦ Fig. A întuneca, a mohorî, a înnegri. De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. 3. (Rar) A împușca (cu plumbi).

plumbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 să plumbuiáscă

plumbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plumbuiáscă

A PLUMBUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. ~ o ușă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. ~ui

plumbuì v. 1. a garnisi cu plumb; 2. a însemna cu o pecete de plumb: a plumbui o ladă; 3. V. plombà.

plumbuĭésc v. tr. (d. plumb). Umplu cu plumb o bombă, un dinte cariat ș. a. (dintele poate fi umplut și cu aur orĭ cu ciment, și tot „plumbuit” se numește). Lipesc orĭ leg cu plumb orĭ aplic plumburile, vorbind de lăzĭ, vagoane ș. a.

plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.