PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, în formă de spirală, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur.

PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur.

plonjór1 (persoană) s. m., pl. plonjóri

plonjór2 (aparat) s. n., pl. plonjoáre

plonjór (persoană) s. m., pl. plonjóri

plonjór (aparat) s. n., pl. plonjoáre

PLONJÓR s. v. cufundător, scafandrier, scafandru.

PLONJÓR s.n. Aparat electrocaloric care servește la încălzirea rapidă prin imersiune a unei cantități mici de lichid. [< fr. plonjeur].

PLONJÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care plonjează; scufundător. II. s. m. scafandru. III. s. n. aparat electric portativ pentru încălzirea rapidă, prin imersiune, a unei cantități mici de lichid; termoplonjor. (< fr. plongeur)

PLONJÓR1 ~oáre n. Aparat electric pentru încălzirea rapidă a unei cantități mici de lichid (prin cufundarea în acesta). /<fr. plongeur

PLONJÓR2 ~i m. rar Lucrător specializat în efectuarea unor lucrări sub apă, echipat cu un costum și cu aparate speciale; scafandru. /<fr. plongeur

plonjor s. v. CUFUNDĂTOR. SCAFANDRIER. SCAFANDRU.