PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița-de-vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

PLIVÍ, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la plante, p. ext. la terenuri cultivate) A curăța de buruieni. Plivim straturile de buruiene. DRĂGHICI, R. 253. Creșteți flori și nu-nfloriți.. Că n-am frați să vă-n- grădească Nici surori să vă plivească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ Fig. M-aș cere, taică, la școală. Dacă tnvăț e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. ♦ A smulge, a stîrpi, a distruge buruienile. În vacanță pierdea vremea, mai curățind cîte un pom prin grădina din spatele casei, mai plivind cîte o buruiană. REBREANU, I. 66. 2. (Cu privire la vița de vie sau la pomi) A suprima (prin tăiere sau rupere) lăstarii și cîrceii de prisos, pentru a înlesni dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.

pliví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 să pliveáscă

pliví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivésc, imperf. 3 sg. pliveá; conj. prez. 3 sg. și pl. pliveáscă

PLIVÍ vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

pliví (plivésc, plivít), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă.

A PLIVÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curăța de buruieni, rupându-le sau smulgându-le cu mâna. 2) (vița de vie, pomii) A curăța de lăstarii, frunzele sau crengile de prisos, tăindu-le sau rupându-le. /<bulg. plevja

plivì v. a smulge bălăriile dintr’un câmp sau grădină. [Slav. PLĬEVÕ, a strânge (cf. pleavă)].

plivésc și (vechĭ) plevésc v. tr. (vsl. *plĭeviti, d. plĭeti-plĭevon, a culege; bg. plĭevĭy, sîrb. pleviti și pliviti, id. V. pleavă, plevilă). Zmulg dintr’un loc cultivat buruĭenele vătămătoare. V. jumulesc.

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)