PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. și tranz. A apăra o cauză în fața unei instanțe judecătorești. ♦ P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.

PLEDÁRE, pledări, s. f. Acțiunea de a pleda și rezultatul ei. – V. pleda.

PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. și tranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părți. ♦ P. gener. A susține o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider.

PLEDÁRE, pledări, s. f. Acțiunea de a pleda și rezultatul ei. – V. pleda.

PLEDÁ, pledez, vb. I. Intranz. A vorbi în fața unei instanțe judecătorești (ca avocat), apărînd interesele uneia dintre părți. în afară de procesele grele și complicate în care pleda... mai îngrijea și de cele două moșii. C. PETRESCU, Î. I 10. Dați-mi voie mie să pledez [la Divan] în numele domniei-voastre. ALECSANDRI, T. 1452. ◊ Tranz. Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179. ♦ A susține cauza cuiva, a vorbi în favoarea cuiva, a apăra o idee, un interes, a milita pentru... A coborît jos și i-a venit rîndul să pledeze acum în fața streinului cu aceeași energie. C. PETRESCU, A. 290. (Tranz.) Pledarăm cauza unde s-a cuvenit, după cum știți și din cele ce vi s-au scris. GHICA, A. 803. ◊ (Subiectul este argumentul, dovada, mijlocul care constituie un argument) Pentru aceasta am lăsat manuscrisul să pledeze în numele meu. C. PETRESCU, C. V. 148.

PLEDÁRE, pledări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a pleda; pledoarie. Îmi veți ierta numai o mică pledare pentru nația mea. KOGĂLNICEANU, S. A. 64.

pledá (a ~) vb., ind. prez. 3 pledeáză

pledáre s. f., g.-d. art. pledắrii

pledá vb., ind. prez. 1 sg. pledéz, 3 sg. și pl. pledeáză

pledáre s. f., g.-d. art. pledării; pl. pledări

PLEDÁ vb. 1. a apăra, a susține. (A ~ cauza cuiva.) 2. a vorbi. (A ~ în favoarea cuiva.)

PLEDÁRE s. apărare, susținere. (~ cauzei cuiva.)

PLEDÁ vb. I. intr., tr. A susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești, interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) a susține o cauză, o idee. [< fr. plaider].

PLEDÁRE s.f. Acțiunea de a pleda și rezultatul ei; apărare; pledoarie. [< pleda].

PLEDÁ vb. intr. a susține, a apăra înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți într-un proces; a susține o cauză, o idee. ◊ a fi în avantajul cuiva sau a ceva. (< fr. plaider)

pledá (pledéz, pledát), vb. – 1. A apăra o cauză, un litigiu. – 2. A interveni, a mijloci. – 3. A perora, a discuta. Fr. plaider. – Der. pledant, adj. (care pledează); pledoarie, s. f. (apărare), din fr. plaidoirie confundat cu fr. plaidoyer.

A PLEDÁ ~éz intranz. 1) A apăra (în calitate de avocat) interesele unei părți. 2) A rosti o pledoarie. 3) A se pronunța cu ardoare (pentru o idee, o cauză, o doctrină etc.). /<fr. plaider

pledà v. a apăra o cauză: a pleda un proces (= fr. plaider).

*pledéz v. intr. (fr. plaider, d. plaid, proces, care vine d. lat. plácitum, voință, deciziune [a puteriĭ suverane], d. placere, a plăcea). Perorez, vorbesc ca să apăr pe cineva orĭ ceva: avocatu a pledat pentru clientu luĭ. Fig. Trecutu acestuĭ om pledează pentru el. V. tr. Susțin cu vorba: a pleda procese.

PLEDA vb. 1. a susține. (A ~ cauza cuiva.) 2. a vorbi. (A ~ în favoarea cuiva.)

PLEDARE s. susținere. (~ cauzei cuiva.)