PLANÁȚIE, planații, s. f. (Geol.) Proces de netezire a reliefului înalt și accidentat al scoarței, ca rezultat al acțiunii de eroziune. – Din fr., engl. planation.

PLANÁȚIE, planații, s. f. (Geol.) Proces de netezire a reliefului înalt și accidentat al scoarței, ca rezultat al acțiunii de eroziune. – Din fr., engl. planation.

planáție s. f., pl. planáții

PLANÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre, datorită factorilor modificatori externi. [< engl. planation].

PLANÁȚIE s. f. proces de netezire a regiunilor înalte și accidentate ale scoarței terestre datorită factorilor modificatori externi. (< fr., engl. planation)