18 definiții pentru pitire
PITÍ, pitesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula;
fig. a (se) adăposti. –
Cf. pitic2. PITÍRE s. f. (
Pop.) Acțiunea de a (se) piti și rezultatul ei. –
V. piti. PITÍ, pitesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula;
fig. a (se) adăposti. –
Cf. pitic2. PITÍRE, pitiri,
s. f. (
Pop.) Acțiunea de a (se) piti și rezultatul ei. –
V. piti. PITÍ, pitesc,
vb. IV.
Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (
fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊
Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.
pití (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pitésc,
imperf. 3
sg. piteá;
conj. prez. 3 să piteáscă
pitíre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pitírii
pití vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitésc, imperf. 3 sg. piteá; conj. prez. 3 sg. și pl. piteáscă pitíre s. f., g.-d. art. pitírii PITÍ vb. v. ascunde, dosi, mistui. PITÍRE s. v. ascundere, ascuns, dosire. pití (pitésc, pitít), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a),
cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. –
Der. pitula (
var. pituli),
vb. (a (se) ascunde), cu
suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un
sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (
var. pituluș),
s. n. (ascunziș); pitulice,
s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici,
s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș,
adv. (pe ascuns); pititel,
adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti
cf. Pușcariu, RF, I, 271.
A PITÍ ~ésc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec. A SE PITÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec. pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].
pitésc (vest) și
tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V.
chitesc. piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI. pitire s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE. Pitire dex online | sinonim
Pitire definitie
Intrare: piti
piti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: pitire
pitire substantiv feminin