PILAFCÍU s. m. v. pilafgiu.

PILAFGÍU, pilafgii, s. m. (Rar) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafcíu s. m.] – Pilaf + suf. -giu.

PILAFCÍU s. m. v. pilafgiu.

PILAFGÍU, pilafgii, s. m. (Glumeț) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafcíu s. m.] – Pilaf + suf. -giu.

PILAFGÍU, pilafgii, s. m. (Ironic) Cel căruia îi place pilaful. Pilafgii turcești. ALECSANDRI, P. P. 246.

pilafgíu (rar) s. m., art. pilafgíul; pl. pilafgíi, art. pilafgíii (-gi-ii)

pilafgíu s. m., art. pilafgíul; pl. pilafgíi, art. pilafgíii

pilafgíu, pilafgíi, s.m. (înv.) 1. cel ce mănâncă pilaf mult (poreclă pentru turci). 2. persoană care făcea sau vindea pilaf.

pilafgiu m. cel ce mănâncă pilaf, (ironic) Turc.: pilafgii turcești POP.

pilafgíŭ m. (turc. pilavci). Fam. Mîncător saŭ ĭubitor de pilaf.