PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie.

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Adesea fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊ Loc. adj. De periferie = a) provincial; b) de calitate sau importanță redusă; c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie.

PERIFERÍE, periferii, s. f. (Cu sens colectiv) Cartiere situate la marginea unui oraș. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. SAHIA, N. 64. Fig. Îi părea satul acela pierdut undeva, la periferia civilizației. C. PETRESCU, A. 318. ♦ (Geom.) Curbă închisă care limitează o figură.

periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíile

periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíile

PERIFERÍE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. v. margine.

PERIFERÍE s. v. cerc, circumferintă, provincie.

Periferie ≠ centru

PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta].

PERIFERÍE s. f. 1. cartier mărginaș al unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. 2. suprafața exterioară a unui corp solid. ◊ contur al unei figuri curbilinii; circumferință. (< fr. périphérie, lat., gr. peripheria)

PERIFERÍE ~i f. Parte situată la margine. ◊ De la ~ a) din provincie; provincial; b) de mică importanță. [G.-D. periferiei] /<lat. péripheria, fr. périphérie, germ. Peripherie

periferie f. conturul unei figuri curbilinii.

*periferíe f. (fr. périphérie, lat. peripheria, d. vgr. periphéreia, d. peri, în prejur, și phéro, port). Geom. Marginea uneĭ figurĭ rătunde. Marginea unuĭ loc cam rătund: periferia unuĭ oraș, uneĭ bube.

PERIFERIE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. barieră, mahala, margine. (Să ne oprim la ~ Bucureștiului.)

periferie s. v. CERC. CIRCUMFERINȚĂ. PROVINCIE.