15 definiții pentru periferie
PERIFERÍE, periferii,
s. f. (Adesea
fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊
Loc. adj. De periferie =
a) provincial;
b) de calitate sau importanță redusă;
c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din
lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. PERIFERÍE, periferii,
s. f. (Adesea
fig.) Ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință. ◊
Loc. adj. De periferie =
a) provincial;
b) de calitate sau importanță redusă;
c) care aparține sau este specific mahalalei. ♦ (Rar) Curbă închisă care limitează o figură geometrică sau o suprafață; circumferință. – Din
lat. peripheria, germ. Peripherie, fr. périphérie. PERIFERÍE, periferii,
s. f. (Cu sens colectiv) Cartiere situate la marginea unui oraș. La periferie, unde unii viețuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. SAHIA, N. 64.
Fig. Îi părea satul acela pierdut undeva, la periferia civilizației. C. PETRESCU, A. 318. ♦ (
Geom.) Curbă închisă care limitează o figură.
periferíe s. f.,
art. perifería,
g.-d. art. periferíei;
pl. periferíi,
art. periferíile
periferíe s. f., art. perifería, g.-d. art. periferíei; pl. periferíi, art. periferíile PERIFERÍE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. v. margine. PERIFERÍE s. v. cerc, circumferintă, provincie. PERIFERÍE s.f. Cartierele mărginașe ale unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. ♦ Suprafața exterioară a unui corp solid. ♦ Contur al unei figuri curbilinii; circumferință. [Gen. -iei. / cf. fr. périphérie, it. periferia < lat., gr. peripheria – circumferință < peri – împrejur, pherein – a purta].
PERIFERÍE s. f. 1. cartier mărginaș al unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. 2. suprafața exterioară a unui corp solid. ◊ contur al unei figuri curbilinii; circumferință. (< fr. périphérie, lat., gr. peripheria)
PERIFERÍE ~i f. Parte situată la margine. ◊ De la ~ a) din provincie; provincial; b) de mică importanță. [G.-D. periferiei] /<lat. péripheria, fr. périphérie, germ. Peripherie periferie f. conturul unei figuri curbilinii.
*periferíe f. (fr. périphérie, lat. peripheria, d. vgr. periphéreia, d. peri, în prejur, și phéro, port). Geom. Marginea uneĭ figurĭ rătunde. Marginea unuĭ loc cam rătund: periferia unuĭ oraș, uneĭ bube.
PERIFERIE s. 1. mahala, suburbie, (livr.) foburg, (Transilv.) oștează. (O ~ a unui oraș.) 2. barieră, mahala, margine. (Să ne oprim la ~ Bucureștiului.) periferie s. v. CERC. CIRCUMFERINȚĂ. PROVINCIE. Periferie dex online | sinonim
Periferie definitie
Intrare: periferie
periferie substantiv feminin