PERDĂFUÍ, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.

PERDĂFUÍ, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.

perdăfuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiésc, imperf. 3 sg. perdăfuiá; conj. prez. 3 să perdăfuiáscă

perdăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiésc, imperf. 3 sg. perdăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. perdăfuiáscă

perdăfuí, perdăfuiésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) rade cu perdaf. 2. a lustrui; a stropi pantofii cu un lichid. 3. (fig.; fam.) a mustra, a ocărî foarte tare.

perdăfuíre, perdăfuíri, s.f. (înv.) lustruire; stropire cu un lichid.