PÁRTNIC, -Ă, partnici, -e, adj. (Învechit) Propriu, personal, particular. Dolgorucii priveau mai mult la partnicul lor interes, decît... la al patriei. NEGRUZZI, S. II 145.

PÁRTNIC, -Ă, partnici, -ce, adj. (Înv.) Propriu, personal. ♦ (Substantivat, m.) Părtaș. – Din parte + suf. -nic.

PÁRTNIC adj. v. individual, particular, parțial, personal, propriu.

pártnic, -ă s. și adj. (d. parte cu sufixu -nic). Vechĭ. Părtaș, participant, tovarăș. Părtinitor. V. părtnicie.

partnic adj. v. INDIVIDUAL. PARTICULAR. PARȚIAL. PERSONAL. PROPRIU.