7 definiții pentru particularnic
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce,
adj. (
Înv.) Particular. –
Particular +
suf. -nic.
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce,
adj. (
Înv.) Particular. –
Particular +
suf. -nic.
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -e,
adj. (Învechit)
1. Particular (
3). Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac loc. RUSSO, S. 97.
2. Particular (
1). Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304.
particulárnic (
înv.)
adj. m.,
pl. particulárnici;
f. particulárnică,
pl. particulárnice
particulárnic adj. m., pl. particulárnici; f. sg. particulárnică, pl. particulárnice PARTICULÁRNIC adj. v. confidențial, individual, intim, particular, personal, propriu. particularnic adj. v. CONFIDENȚIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU. Particularnic dex online | sinonim
Particularnic definitie