PÁRCHING, parchinguri, s. n. Loc, teren, construcție special amenajate, unde se parchează mașinile. – Din engl. parking.

párching s. n., pl. párchinguri

PÁRCHING s. v. parcare.

PÁRCHING s.n. v. parking.

PÁRCHING s. n. parcaj; loc rezervat staționării autovehiculelor. (< engl. parking)

párching s. n. (circ.; fals anglicism) Loc de parcare pentru mașini ◊ „Tournais-ul este un burg nu prea mare din sudul Belgiei, un orășel curat, cu mireasmă istorică, centrat ca de obicei împrejurul unei catedrale monumentale și al unei piețe grațioase devenită parking.” R.lit. 27 II 75 p. 24 [scris și parking] (din fr. parking; PR 1945; CD; Th. Hristea în LR 1/74 p. 61, L. Seche în P.N. 2/74 p. 4 – exemple din 1959; D. Am., D.Tr.; DEX, DN3)