PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.

PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.

PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela.

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărți un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.

PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agron.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.

PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărțit în parcele. – V. parcela.

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. (Cu privire la terenuri) A împărți în parcele.

PARCELÁRE, parcelări, s. f. Acțiunea de a parcela; împărțirea unui teren în parcele. Parcelarea ogorului. ♦ Grup de parcele constituind un ansamblu ordonat.

PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.

parcelá (a ~) vb., ind. prez. 3 parceleáză

parceláre s. f., g.-d. art. parcelắrii; pl. parcelắri

parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. și pl. parceleáză

parcelár adj. m., pl. parceláre; f. sg. parceláră, pl. parceláre

parceláre s. f., g.-d. art. parcelării; pl. parcelări

PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)

PARCELÁRE s. lotizare. (~ terenului.)

PARCELÁ vb. I. tr. A împărți în parcele (o suprafață de teren). [< fr. parceller].

PARCELÁR, -Ă adj. Care este sau care se face pe porțiuni delimitate; împărțit în parcele. [Pl. -ri, -re. / cf. fr. parcellaire].

PARCELÁRE s.f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei; împărțire în parcele. [< parcela].

PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)

PARCELÁR, -Ă adj. (despre culturi) care se face pe parcele. (< fr. parcelaire)

A PARCELÁ ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărți în parcele; a răclui. /<fr. parceller

parcelà v. a divide în parcele.

*parceléz v. tr. (fr. parceller). Împart o moșie în parcele.

PARCELA vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)

PARCELARE s. lotizare. (~ terenului.)