9 definiții pentru paralâc
PARALẤC s. n. (
Înv. și
reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊
Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. –
Para3 +
suf. -lâc.
PARALẤC s. n. (
Înv. și
reg.) Bani mărunți; mărunțiș. ◊
Loc. adv. Cu paralâcul = în cantitate (foarte) mică; cu bani puțini. ♦ (Rar) Mulțime de bani; bănet. –
Para3 +
suf. -lâc.
PARALÎ́C s. n. (Cu sens colectiv) Bani mărunți.
V. gologan. ◊
Expr. A vinde sau
a cumpăra cu paralîcul = a vinde (sau a cumpăra) cu bani puțini lucruri mărunte. Ba a mai și vîndut [pastrama] cu paralîcul și cu bucata, să nu mai stea să cîntărească. CARAGIALE, S. N. 81.
paralấc (
înv.,
reg.)
s. n. PARALÂC s. v. bănet, mărunt, mărunțiș. paralâc n. bani mărunți: cu paralâcul CAR.
*paralî́c n., pl. urĭ (d. para). Fam. Sumă de parale, de gologanĭ.
Cu paralîcu, para cu para, gologan cu gologan: a cîștigat și el ceva cu paralîcu.
paralîc s. v. BĂNET. MĂRUNT. MĂRUNȚIȘ. Paralâc dex online | sinonim
Paralâc definitie
Intrare: paralâc
paralâc substantiv neutru