Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru oțeliu

OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. (Rar) Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu.
OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu.
OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. Ochii îi deveniseră de un albaștrii mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cucoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. GÎRLEANU, L. 9. ◊ (Adverbial) Deasupra mulțimii se iviseră și străluceau oțeliu furci. DUMITRIU, N. I. 115,
oțelíu (rar) adj. m., f. oțelíe; pl. m. și f. oțelíi
oțelíu adj. m., f. oțelíe, pl. m. și f. oțelíi

Oțeliu dex online | sinonim

Oțeliu definitie

Intrare: oțeliu
oțeliu adjectiv