ORIENTALÍST, -Ă, orientaliști, -ste, s. m. și f. Specialist în orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientaliste.

ORIENTALÍST, -Ă, orientaliști, -ste, s. m. și f. Specialist în orientalistică. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientaliste.

ORIENTALÍST, orientaliști, s. m. Specialist în studiul limbilor și culturii popoarelor orientale. Cantemir, un orientalist, utilizează în același timp pe Saadi. IORGA, L. I 280.

orientalíst (-ri-en-) s. m., pl. orientalíști

orientalístă (-ri-en-) s. f., g.-d. art. orientalístei; pl. orientalíste

orientalíst s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientalíști

orientalístă s. f. (sil. -ri-en-), pl. orientalíste

ORIENTALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în orientalistică. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientaliste].

ORIENTALÍST, -Ă s. m. f. specialist în oreintalistică. (< fr. orientaliste)

ORIENTALÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în orientalistică. [Sil. -ri-en-] /<fr. orientaliste

orientalist m. cel ce știe limbile orientale.

*orientalíst, -ă s. și adj. Care se dedă studiuluĭ limbilor orientale: Eŭgeniŭ Burnouf a fost un orientalist de valoare. Pictor de scene orientale.

ORIENTALÍST s. m. (cf. fr. orientaliste): specialist în orientalistică (v.).