ORDINÁL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea obiectelor prin numărare. – Din fr. ordinal.

ORDINÁL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea numerică. – Din fr. ordinal.

ORDINÁL, -Ă, ordinali, -e, adj. (În expr.) Numeral ordinal = numeral care indică ordinea numerică a unui lucru într-o serie. «Al doilea», «al treilea» sînt numerale ordinale.

!ordinál (numeral ~) adj. m.; pl. f. ordinále

ordinál (care indică ordinea) adj. n., pl. ordinále

ORDINÁL, -Ă adj. Care indică ordinea, rangul. ♦ Numeral ordinal = numeral care arată ordinea, locul într-o serie. [Cf. fr. ordinal, lat. ordinalis].

ORDINÁL I. adj. numeral ~ = numeral care indică într-o serie locul, ordinea numerică. II. s. n. (mot.) număr care arată pentru un anumit obiect al câtelea este el într-un șir de obiecte. (< fr. ordinal)

ORDINÁL ~e adj.: Numeral ~ numeral care indică ordinea, locul unui obiect într-o serie. /<fr. ordinal

ordinal a. privitor la ordinea în care sunt rânduite lucrurile: întâiul, al doilea sunt numerale ordinale.

*ordinál, -ă adj. (lat. ordinalis). Relativ la ordine, la șir, la rînd: întîĭu, al doilea îs numerale ordinale.

ORDINÁL, -Ă adj. (cf. fr. ordinal, lat. ordinalis): în sintagma numeral ordinal (v.).