11 definiții pentru ordinal
ORDINÁL, ordinale,
adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea obiectelor prin numărare. – Din
fr. ordinal. ORDINÁL, ordinale,
adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea numerică. – Din
fr. ordinal. ORDINÁL, -Ă, ordinali, -e,
adj. (În
expr.) Numeral ordinal = numeral care indică ordinea numerică a unui lucru într-o serie. «Al doilea», «al treilea» sînt numerale ordinale.
!ordinál (numeral ~)
adj. m.;
pl. f. ordinále
ordinál (care indică ordinea) adj. n., pl. ordinále ORDINÁL, -Ă adj. Care indică ordinea, rangul. ♦ Numeral ordinal = numeral care arată ordinea, locul într-o serie. [Cf. fr. ordinal, lat. ordinalis].
ORDINÁL I.
adj. numeral ~ = numeral care indică într-o serie locul, ordinea numerică. II.
s. n. (mot.) număr care arată pentru un anumit obiect al câtelea este el într-un șir de obiecte. (< fr. ordinal)
ORDINÁL ~e adj.: Numeral ~ numeral care indică ordinea, locul unui obiect într-o serie. /<fr. ordinal ordinal a. privitor la ordinea în care sunt rânduite lucrurile: întâiul, al doilea sunt numerale ordinale.
*ordinál, -ă adj. (lat. ordinalis). Relativ la ordine, la șir, la rînd:
întîĭu, al doilea îs numerale ordinale.
ORDINÁL, -Ă adj. (cf. fr. ordinal, lat. ordinalis): în sintagma numeral ordinal (v.). Ordinal dex online | sinonim
Ordinal definitie