OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (Învechit și regional) Dezmierdare, mîngîiere. Se sili... cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, B. III 125. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli, incit mă rănii grozav de dragoste cătră dînsul. GORJAN, H. I 158.

OLASTISEÁLĂ, olastiseli, s. f. (Înv. și reg.) Dezmierdare, mângâiere. – Din olastisi + suf. -eală.

OLASTISEÁLĂ s. v. alintare, dezmierdare, flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, mângâiere.

olastiseală f. lingușire (în basmele muntene): cu fel de fel de olastiseli POP. [Origină necunoscută].

olastiseálă f., pl. elĭ (rus. u-lástitĭ, a linguși). Munt. Pop. Lingușire.

olastiseală s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MÎNGÎIERE.