8 definiții pentru ochitor
OCHITÓR, ochitori,
s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. –
Ochi2 +
suf. -tor.
OCHITÓR, ochitori,
s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. –
Ochi2 +
suf. -tor.
ochitór s. m.,
pl. ochitóri
ochitór s. m., pl. ochitóri OCHITÓR ~i m. 1) Persoană care ochește bine (cu o armă); țintaș. 2) Militar însărcinat cu operația ochirii (mai ales în artilerie). /ochi + suf. ~tor OCHITOR s. trăgaci, trăgător, țintaș. (~ de elită.) OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. Cîte un ochitor trimitea toate gloanțele în țintă. CAMILAR, N. I 33. ♦ Militar care mînuiește aparatele de ochire ale tunului, mitralierei etc. și execută ochirea. Sergentul e ochitor la tunul întii. Ochitor dex online | sinonim
Ochitor definitie
Intrare: ochitor
ochitor substantiv masculin