obvérs adj. m., pl. obvérși; f. sg. obvérsă, pl. obvérse

obvérsă s.f., pl. obvérse

OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse].

OBVÉRS, -Ă I. adj. relativ la o obversiune. II. s. f. (log.) judecată echivalentă alteia într-o obversiune. (< fr. obverse)