NĂPẤRCĂ, năpârci,
s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦
P. gener. (
Reg.) Șopârlă.
2. (
Pop.) Viperă. ◊
Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid.
3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase.
II. P. anal. (
Reg.)
1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci.
2. Luntre mică și îngustă. [
Pl. și: (
reg.) năpârce] –
Cf. alb. neperke, nepertke. NĂPẤRCĂ, năpârci,
s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦
P. gener. (
Reg.) Șopârlă.
2. (
Pop.) Viperă. ◊
Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid.
3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase.
II. P. anal. (
Reg.)
1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci.
2. Luntre mică și îngustă. [
Pl. și: (
reg.) năpârce] –
Cf. alb. neperke, nepertke. NĂPÎ́RCĂ1, năpîrci,
s. f. Specie de șopîrlă lipsită de membre, cu corpul lung, cilindric, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe-de-sticlă.
V. viperă. Întrebă pe puii ei, care erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri, cum le-a dat mîncarea. ISPIRESCU, L. 348. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. O pustie de năpîrcă Culcușul și l-a făcut în buzunar. PĂSCULESCU, L. P. 202. ◊
Fig. La auzul astor cuvinte pe mama Stanca o mușcară năpîrci în pîntece. DELAVRANCEA, S. 52. ♦ (Mai ales în
expr. pui de năpîrcă) Om rău, perfid. Vasilică, te-ai dat cu năpîrca de Eftimie. DUMITRIU, N. 238. Și primaru-i un pui de năpîrcă. VLAHUȚĂ, la TDRG. Voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpîrcă ce sînteți! CREANGĂ, A. 79. ♦ (Regional) Șopîrlă. –
Pl. și: (învechit) năpîrce (ISPIRESCU, M. V. 15).
NĂPÎ́RCĂ2, năpîrci,
s. f. (Regional) Biciușcă. El pe Dolfa alegea... Din guriț-o judeca, Cu năpîrca mi-o bătea. TEODORESCU, P. P. 511.
NĂPÎ́RCĂ3, năpîrci,
s. f. (Regional) Lotcă mică. Aveau ascunsă în stuf o năpîrcă și cu ea străbăteau ghiolurile luncii. DUNĂREANU, N. 71.
năpấrcă s. f.,
g.-d. art. năpấrcii;
pl. năpấrci
năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci NĂPÂRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. v. viperă. NĂPÂRCĂ s. v. bici, biciușcă, cravașă. năpîrcă (-ci), s. f. –
1. Viperă (Vipera berus). –
2. Bici. –
Var. (rar) nopîrca.
Mr. nipîrtică,
megl. năprotcă. Creație expresivă. Coincide cu
alb. nepër(t)ke, dar nu e probabil să se explice prin el, cum se susține de obicei (Cihac, II, 719; Meyer 303; Pascu, II, 221; Philippide, II, 221; Rosetti, II, 119). Trebuie să fie o
var. expresivă a lui *năpîrlă,
cf. năpîrli; pentru alternanța expresivă a ambelor terminații,
cf. șopîrlă și șopîrcăi, sfîrlă și sfîrc, mîrlan și mîrc etc. Atît năpîrcă, cît și năpîrli și șopîrlă nu au fost explicate satisfăcător pînă acum; provin, fără dubiu, din aceeași sursă expresivă, a cărei idee de bază pare a fi cea de „șerpuire” sau de „mișcare rapidă”, ca în ciocîrlie,
cf. și țopîrlan (ca și ciocîrlan); această explicație este singura care merge în același timp pentru năpîrcă „bici”, ca și pentru înrudirea sa evidentă cu șopîrlă.
Der. din
lat. *viperana (Crețu 350) sau dintr-o combinație între natrix și pertica (Capidan, Raporturile, 542) este inacceptabilă.
Der. năpîrcos,
adj. (veninos); năpîrli,
vb. (despre reptile, a-și schimba pielea; despre mamifere, a-și schimba părul; despre păsări, a-și schimba penele), cu
suf. expresiv -li (după Cihac, II, 251, legat de
sl. pero „pară”,
cf. împotrivă Tiktin; după Conev 87, din
sl. naprŭliti sau naprliti „a pîrli”, după Drăganu, Dacor., VI, 517); năpîrleală,
s. f. (primenire, năpîrlire).
Alb. trebuie să provină din
rom. NĂPÂRCĂ ~ci f. 1) Șarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; viperă. 2) Șopârlă fără membre, cu corp cilindric, solzos, răspândită prin poieni și locuri umede. 3) fig. Persoană foarte rea, perfidă și extrem de periculoasă. * Pui de ~ om răutăcios. /cf. alb. neperke, nepertke năpârcă f.
1. soiu de șarpe neveninos (Coluber);
2. fig. femeie rea. [Albanez NEPĂRKĂ].
năpî́rcă f., pl. ĭ (rudă cu alb. nepărka și mrom. nipîrtică). Viperă. Fig. Puĭ de năpîrcă, copil saŭ om viclean. Un fel de luntre îngustă de străbătut pin stuf (Ant. P.). – Și
nop-. năpîrcă s. v. BICI. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ. NĂPÎRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. (Vipera berus) viperă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat. năpấrcă, năpârci, s.f. – Specie de șopârlă lipsită de membre, acoperită cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe orb, șarpe de sticlă. Semnalată în Maramureș, în M-ții Rodnei, Valea Vaserului, Igniș, Pietrosul Rodnei. Are ca habitat optim fânațele montane, din care cauză multe exemplare sunt tăiate în perioada cositului (Ardelean, Bereș 2000: 112). – Cuvânt autohton (Russu, Brâncuși, Rosetti), cf. alb. neperke.