NUCLEÓNICĂ s. f. Disciplină al cărei scop este aplicarea energiei nucleare în știință și în industrie. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléonique.

NUCLEÓNICĂ s. f. Disciplină al cărei scop este aplicarea energiei nucleare în știință și în industrie. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucléonique.

nucleónică (nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. nucleónicii

nucleónic adj. m., pl. nucleónici; f. sg. nucleónică, pl. nucleónice

nucleónică s. f. (sil. -cle-), g.-d. art. nucleónicii

NUCLEÓNIC, -Ă adj. Referitor la nucleoni. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique].

NUCLEÓNICĂ s.f. Parte a electronicii care se ocupă cu studiul și utilizarea energiei atomice în știință și industrie. [Pron. -cle-o-. / < fr. nucléonique].

NUCLEÓNIC, -Ă I. adj. referitor la nucleoni. II. s. f. parte a electronicii care studiază utilizarea energiei atomice în știință și industrie. (< fr. nucléonique)

NUCLEÓNICĂ f. Ramură a electronicii care se ocupă cu studiul energiei nucleare și al metodelor de aplicare a acesteia în știință și în industrie. [Sil. -cle-o-] /<fr. nucléonique