Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru nocturn

NOCTÚRN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Compoziție muzicală instrumentală, predominant pentru pian, cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.
NOCTÚRN, -Ă, nocturni, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții. ◊ Loc. adj. și adv. În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii. ♦ (Despre păsări răpitoare, animale, insecte) Care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua. 2. S. f. Competiție sportivă care are loc în timpul serii. 3. S. f. Piesă muzicală, vocală sau instrumentală cu caracter liric, visător și melancolic. – Din fr. nocturne, lat. nocturnus.
NOCTÚRN, -Ă, nocturni, -e, adj. Care se face sau se întîmplă noaptea; de noapte. Veneau de la vreo petrecere nocturnă. EMINESCU, N. 57. Cu Grigorie Romalo, cînd eram la Paris, duceam uneori, pe lună, plimbările noastre nocturne pînă la Neuilly. GHICA, S. A. 146. Iată-i pe o culme, nocturnii călători, Lucind sub cerul palid în mantie de zori! ALECSANDRI, O. 214. ◊ Loc. adj. În nocturnă = care se desfășoară noaptea. Meci de fotbal în nocturnă.
noctúrn adj. m., pl. noctúrni; f. noctúrnă, pl. noctúrne
noctúrn adj. m., pl. noctúrni; f. sg. noctúrnă, pl. noctúrne
NOCTÚRN adj. (rar) noptatic. (Aventuri ~.)
Nocturn ≠ diurn
NOCTÚRN, -Ă adj. Care se face sau se petrece noaptea; de noapte. [Cf. fr. nocturne, lat. nocturnus].
NOCTÚRNĂ s.f. Piesă muzicală cu caracter liric, melancolic. ◊ (Cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) În nocturnă = în timpul nopții. [ < fr. nocturne].
NOCTÚRN, -Ă I. adj. 1. care se face, se petrece noaptea. 2. (despre păsări, animale) de noapte. 3. (despre flori) care nu se deschide decât noaptea. II. s. f. compoziție muzicală cu caracter liric, melancolic, meditativ, frecventă în sec. XVIII și XIX. ♦ în ~ = (cu privire la desfășurarea competițiilor sportive) în timpul nopții. (< fr. nocturne, lat. nocturnus)
NOCTÚRN ~ă (~i, ~e) 1) Care are loc noaptea; care se face în timpul nopții. Petrecere ~ă.Flori ~e flori care se deschid numai noaptea. 2) (despre pasări, insecte, animale) Care își desfășoară activitatea vitală în cursul nopții; de noapte. /<fr. nocturne, lat. nocturnus
nocturn a. 1. ce se întâmplă noaptea: preumblare nocturnă; 2. se zice de păsările răpitoare cari vânează noaptea și de florile ce se deschid la întuneric.
* noctúrn, -ă adj. (lat. nocturnus, d. nox, noctis, noapte). De noapte: primblare nocturnă, pasăre nocturnă. S.f. Muz. Romanță cu caracter duĭos.
NOCTURN adj. (rar) noptatic. (Aventuri ~.)

Nocturn dex online | sinonim

Nocturn definitie

Intrare: nocturn
nocturn adjectiv