NITRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) azot”, „azotic”, „(referitor la) radicalul nitric”. [Var. nitr-, nitri-. / < fr., it. nitro-, cf. lat. nitrum, gr. nitron].

NITR(O)- elem. „azot, azotic”. (< fr. nitr/o/-, cf. lat. nitrum, gr. nitron, salpetru)

NÍTRO s. n. grupare funcțională monovalentă (-NO2), caracteristică nitroderivaților. (< fr. nitro)

NITRO- „azot, azotic”. ◊ gr. nitron „salpetru” > fr. nitro-, germ. id., engl. id. > rom. nitro-. □ ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., (plante) care au nevoie de o mare cantitate de azot pentru a se dezvolta; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care prezintă afinitate pentru solurile azotoase; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină cantitatea de azot a unor combinații chimice; ~morf (v. -morf), adj., (despre sol) care este bogat în compuși azotați.