NIHILÍSM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

NIHILÍSM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.

NIHILÍSM s. n. Atitudine filozofică mic-burgheză, constînd din negarea oricăror norme, principii sau legi; negarea moștenirii culturale a epocilor trecute. V. anarhism.

nihilísm s. n.

nihilísm s. n.

NIHILÍSM s.n. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. [Cf. fr. nihilisme, rus. nighilizm < lat. nihil – nimic].

NIHILÍSM s. n. concepție, atitudine care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. (< fr. nihilisme)

NIHILÍSM n. Atitudine a celor care neagă valorile umane existente (nepropunând în schimb nimic pozitiv); negativism. /<fr. nihilisme

nihilism n. 1. Filoz. negațiunea oricării credințe; 2. doctrina nihiliștilor ruși cari tind la distrugerea radicală a instituțiunilor sociale actuale fără de a căuta să le substitue vr’o stare definitivă.

* nihilízm n. (d. lat. nihil, nimica). Doctrina nihiliștilor.

NIHILÍSM (< fr. {i}; {s} lat. nihil „nimic”) s. n. 1. (FILOZ.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filozofice ce își propune negarea radicală a unui sistem de valori. Termenul, introdus la sfârșitul sec. 18, cu ocazia polemicilor îndreptate împotriva criticismului kantian și a idealismului, a fost extins pentru a denumi orice filozofie care tinde să nege posibilitatea cunoașterii realității și să susțină caracterul nefondat al eticii tradiționale; atitudine de negare absolută. 2. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată. Termenul s-a răspândit în Rusia după apariția romanului „Părinți și copii” de I.S. Turgheniev. 3. (În psihiatrie) Formă a delirului în care persoana neagă realitatea, o parte sau tot ce-l înconjoară, câteodată chiar propria ființă.

nihilísm s. n. 1. Negare a oricărei credințe, fără să ofere, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. 2. Doctrină religioasă apărută în Rusia în sec. 19, care avea ca obiectiv distrugerea radicală a tuturor structurilor sociale. – Din fr. nihilisme.