NICHIPÉRCEA s. m. art. (Pop.) Dracul. – Et. nec.

NICHIPÉRCEA s. m. art. (Pop.) Dracul. – Et. nec.

NICHIPÉRCEA s. m. art. Unul dintre numele populare date diavolului. Am să mint. Așa e meseria... – Lua-te-ar nichipercea cu meseria ta. STANCU, D. 36. Cum a dat cu ochii la grămada cu lemne, le-a răspîndit nichipercea de nu s-a știut lemn cu lemn. ȘEZ. III 106.

nichipércea (pop.) s. m., g.-d. lui nichipércea

nichipércea s. m. art.

NICHIPÉRCEA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

Nichipercea m. nume comic dat necuratului. [Nume propriu, analog sinonimelor Gavrilă, Vasilică].

Nichipercea m. poreclă sub care era cunoscut scriitorul Orășanu. [V. acest nume].

nichipércea (ea dift.) m., gen al luĭ (poate d. bg. * Nikiforče, numele împăratului bizantin învins de Bulgarĭ). Fam. Iron. Om prea scund și slab.

nichipercea s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

NICHIPÉRCEA s. m. art. Una dintre denumirile populare ale diavolului.