NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Pref. ne- + îndoielnic.

NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [Pr.: -do-iel-] – Ne- + îndoielnic.

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

neîndoiélnic adj. m., pl. neîndoiélnici; f. sg. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice

NEÎNDOIÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. clar. 4. adv. v. sigur. 5. adv. v. desigur.

Neîndoielnic ≠ nesigur, șovăitor, șovăielnic

NEÎNDOIELNIC adj., adv. 1. adj. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. adv. indiscutabil, neapărat, negreșit, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.) 4. adv. absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că va veni astăzi? – ~!)